Poluarea reprezinta orice alterare fizica, chimica, biologica sau bacteriologica a apei, peste o limita admisibila stabila, inclusiv depasirea nivelului natural de radioactivitate produsa direct sau indirect de activitati umane, care o fac improprie pentru o folosire normala in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea.

Exista, in principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenusa si fum, in atmosfera:

a – surse artificiale

b – surse naturale.

a)Sursele artificiale generatoare de praf, cenusa si fum cuprind, in general, toate activitatile omenesti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazosi.

Sursele artificiale pot fi grupate in doua mari categorii:

a.1 – surse bazate pe arderea combustibililor in scop industrial;

a.2 – surse bazate pe arderea combustibililor in scop domestic.

a.1. In tabelul 1 se prezinta unele surse industriale de poluare cu praf, fum si cenusa iar in tabelul 2, productia specifica de fum si praf pe industrii.

Surse industriale de poluare cu praf, fum  si cenusa

Industria	Sursa de poluare	Produsul poluant
Otelarii.	Furnale, masini de sintetizare.	Oxizi de fier, fier, fum.
Turnatorii de fonta.	Furnale, instalatii de dezbatere.	Oxid de fier, praf, fum, fumuri de ulei.
Metalurgia neferoasa.	Furnale si topitorii.	Fum, fumuri de ulei si metale.
Rafinarii de petrol.	Regeneratori de catalizatori, incineratori de namoluri.	Praf de catalizator, cenusa de namol.
Fabrici de hartie.	Cuptoare de recuperare a chimicalelor si de calcar.	Prafuri de chimicale.
Sticla si fibre de sticla.	Manipularea materiilor prime, cuptoare de sticla, tragerea firelor.	Praf de materii prime, ceata de acid sulfuric, oxizi alcalini, aerosoli de rasini.

Tabel 1

Productia de fum si praf in industrii

Industria	Emisia de fum si praf
Siderurgie	10 kg / tona metal
Fonterii	15-25 kg / tona metal
Procesarea aluminiului	450 kg / tona metal
Topitorii de bronz si alama	12 kg / tona metal

Tabel 2

O importanta sursa industriala, in special de praf, o reprezinta industria materialelor de constructie, care are la baza prelu­crarea unor roci naturale (silicati, argile, calcar, magnezit, ghips etc.).

Din cadrul larg al industriei materialelor de constructii se detaseaza, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului.

a.2. O alta sursa importanta generatoare, in special, de fum si cenusa, este arderea combustibililor solizi, lichizi si gazosi in scop domestic. Astazi, in  multe tari in curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca alimentele, iar ca pret, in unele locuri, inregistreaza un ritm de crestere mult mai mare decat la alimente. Cauza cresterii zi de zi a pretului este restrangerea suprafetelor de padure. Multe tari care fusesera candva exportatoare de produse forestiere au devenit importatoare, in masura in care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. In SUA si India se ard anual circa 130 milioane de tone de lemn de foc; in SUA aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, in timp ce in India, aceeasi cantitate asigura circa 25% din consum. Deci, pentru tarile in curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru tarile in curs de dezvoltare consumul de lemn este o necesitate; tari ca Suedia Danemarca, Finlanda au ca obiectiv, in politica lor economica, reducerea consumului de petrol si, in compensatie, cresterea contributiei energetice a lemnului de foc. Chiar in SUA, acolo unde pretul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasa catre folosirea lemnelor de foc. Se apreciaza, de exemplu, ca in SUA dupa 1973, folosirea energiei obtinute din lemn, in sectorul casnic, a sporit de doua ori. Vanzarile anuale de sobe, intre 1972 si 1979, au sporit de noua ori, jar in 1981 s-au vandut pe teritoriul SUA circa 2 milioane de sobe pentru incalzirea locuintelor cu lemne. Fumul emis din sobele cu lemne are o culoare albastra-fumurie si contine o cantitate insemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi toxice si cancerigene. Tot in scop domestic se ard astazi, in lume, cantitati enorme de carbuni, petrol si gaze naturale.

b.1. Fruptule vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care, schimba local nu numai micro si mezorelieful zonei in care se mani­festa, dar exercita influente negative si asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, impreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic si alte numeroase gaze, sunt suflate in atmosfera, unde formeaza nori grosi, care pot pluti pana la mari distante fata de locul de emitere. Timpul de rema­nenta in atmosfera a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra, provine din activitatea vulcanica. Aceste pulberi se presupune ca au si influente asupra bilantului termic al atmosferei impiedicand dispersia energiei radiate de pamant catre univers si con­tribuind, in acest fel, la accentuarea fenomenului de ,,efect de sera”, pro­dus de cresterea concentratiei de C0₂ in atmosfera.

b.2. Furtunile de praf. Terenurile afinate din regiunile de stepa, in perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei si raman expuse actiunii de eroziune a vantului. Vanturile continue, de durata, ridica de pe sol parte din particulele ce formeaza scheletul mineral si le transforma in suspensii subaeriene, care sunt retinute in atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a proce­selor de sedimentare sau a efectului de spalare exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente, din satelit, au aratat Ca eroziunea eoliana numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. in acest context, se pare Ca desertul Sahara inainteaza in fiecare an cu 1,5 pana la 10 km.

b.3. Incendiile naturale. Caderea naturali a climatului sub pragul critic de umiditate poate cauza profunde dezastre ecologice. Unul din cele mai grave il reprezinta incendiile naturale. Fenomenul este deosebit de raspandit, mai ales in zona tropicali desi, in general, gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona nu este de naturi sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfarsitul anului 1982 si inceputul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei si Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare paduri tropicale. In Coasta de Fildes, in 1983, focul a distrus circa 450 000 ha iar in Ghana, in timpul aceleasi secete, a fost distrusa prin foc o mare suprafata de paduri si circa 10% din plantatiile de cacao.

In anii deosebit de secetosi, chiar si in zonele temperate, se pro­duc dese incendii ale padurilor. Astfel, in 1992, pe fondul unei succesiuni de ani secetosi, au izbucnit incendii devastatoare chiar si in padurile Frantei si ale Poloniei. Se pare ci situatia climatici din deceniul 80 a extins mult suprafetele de paduri vulnerabile la incendii pe intregul glob.

Poluarea Luminoasa este cancerul astronomiei..
Iluminarea cerului nocturn de catre sursele de lumina artificiala este ceea ce astronomii, si numai ei numesc poluare luminoasa. Poluare luminoasa nu este un „semn de civilizatie”, ci din contra, un semn de risipa fara margini.

Poluarea Luminoasa NU ESTE consecinta de neevitat a iluminatului public, ci consecinta iluminatului public defectuos , lucru evitabil de pe plansa de proiectare.
Din cauza designului invechit al lampilor de iluminat public si privat sau din cauza felului cum acestea sunt montate pe stalpi, mai mult de 30% din lumina produsa este aruncata deasupra orizontalei, adica DIRECT spre ceruri! Asta e ca si cum ne-am duce la cumparaturi si am pierde constant 30% din banii din buzunar pentru ca avem buzunarele gaurite.

Desi este o risipa crasa de energie si bani, faptul scapa neobservat celor ce gandesc iluminatul public, daca exista asemenea persoane, ca si publicului larg. Numai in Bucuresti, aceasta risipa reprezinta aprox. 5 milioane Kwh/an = 250.000 USD/an . Acesta NU este costul total al iluminatului public, ci doar acei 30% care se duc drept in sus…

Deci ca sa recaliptulam, bucurestenii, caci din banii oamenilor de rand este platit iluminatul public, cheltuiesc un sfert de milion de dolari pe an = 6.25 miliarde de lei/an pentru o parte din iluminatul public care ilumineaza burtile pasarilor, avioanele, norii si, ca produs secundar, cerul. Pare fanstastic, dar este cat se poate de real! Si asta este numai Bucurestiul…

Din fericire, problema are solutii . Hai sa stam si sa cugetam. Iluminatul stradal sau privat are, sau ar trebui sa aiba un singur scop. Iluminarea strazilor, trotuarelor sau aleilor. Daca un lampadar arunca o parte din lumina produsa peste planul orizontal, atunci acea lumina nu ajunge nicaieri pe sol, deci nu ajuta vizibilitatea pe timp de noapte. In schimb, are efecte nedorite:

• E risipa. Mare. 30% sau mai mult e un procent ingrijorator.
• In loc sa ajute, chiar impiedica vizibilitatea, pentru lumina „intra” in ochii pietonilor si automobilistilor. E ca si cum am merge cu o lanterna in ochi tot timpul.
• Si in final, mai lumineaza si cerul nocturn…

Solutia ? Folositea unor lampi care directioneaza in jos toata lumina pe care o produc.! Desi poate multi nu stiu, Bucurestiul are deja un numar de lampi de iluminat public care, montate conform cu designul ar indeplini aceast criteriu. Dar nu toate sunt montate corect…

Poluarea sonora.

Omul traieste in lumea sunetelor si zgomotului. Sunetul se defineste prin vibratiile mecanice ale mediului care se transmit la aparatul auditiv.

Zgomotul este sunetul puternic, necoordonat.

Unitatea de masura a intesitatii sunetelor este decibelul (db). Este o unitate de masura relativa, avind ca baza logaritmul raportului intre intesitatea zgomotului dat si intesitate de referinta, stabilita conventional ca fiind presiunea vibratiilor sonore de 0, 0002 dine/cm si care a fost considerata ca limita de jos a sunetelor audibile de catre om. Tinind ceama de scara logaritmica, inseamna ca sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 db reprezinta depasirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intesitatii.

Omul percepe sunete cu o frecventa intre 16 si 20000 vibratii pe secunda si cu o intensitate intre 0 si 120 db (de 10 000 000 000 000 ori peste pragul minim.) Zgomotul produs de o convorbire se situiaza intre limitele de 30 si 60 db.

Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fonul sonic normal.

Limita sunetului este 80 decibeli. Sunete de 130 decibeli provoaca senzatia de durere, iar de 150 decibeli este insuportabil. (in secolele trecute exista termenul de moarte sub clopot)

In naura sunetele puternice sunt o rarietate, zgomotul este slab si de obicei de scurta durata. Sunetele sunt indispensabile existentei animale si umane. Sunete precum murmurul apei unui izvor, freamatul frunzelor sunt intotdeauna placute omului, ele linistesc, scot stresul.

Dar aceste sunete devin tot mai rare, fiind inlocuite de zgomotul provocat de industrie si transport. Marea majoritate a activitatilor omenesti este generatoare de zgomote. Poluarea sonora poate fi genrata de surse naturale si surse artificiale. Sursele naturale sunt eruptile vilcanice, cutremurele, alunecari de teren, vueitrul unei cascade,etc…

Sursele artificle de zgomot pot fi surse generatoare de zgomot, in mediul ambient: sunetul sirenelor, soneriile, calxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian. (Traficul aerian in special cel supersonic prezinta o sursa de zgomot cu implicatii puternice. Unele motoare aviatice se aud de la 30 km.). Masuratorile efectuate in orasele mari arata ca nivelul zgomotului in orele de virf depaseste cu mult standartele si normele sanitare.

Surse generatoare de zgomot in spatiul de lucru.
In cabina unor camioane de mare putere s-au masurat uneori zgomote cu intensitati intre 90 si 11 dB. Zgomotele din intreprinderi influenteaza nefavorabil rezultatele economice si efcienta producerii. Se apreciaza ca doar in SUA circa 170 000 persoane cu virsta intre 50 si 59 ani au capacitate de auz diminuata datorita activitatii in medii cu cote inalte ale zgomotului.

Este foarte ridicat nivelul zgomotului industrial, in unele intreprinderi el este la nivelul de 90-100 decibeli, dar si acasa nu este mai liniste.

In prezent se studieaza actiunea zgomotului asupra organismului uman. cercetarile au arata ca nivelul foarte mare actioneaza negativ, dar si linistea apsatoare produce reactii patiologice. Sunete de o anumita intesitate sunt necesare in special la efectuarea diferitor calcule.

Fiecare individ interpereteaza zgomotul in mod diferit. Foarte mult depinde de virsta, temperament, starea de sanatate, factori externi. Sunetele de o intensitate mare afecteaza aparatul auditiv, centrele nervoase, pot produce reactii dureroase si chiar socul. Poluarea sonora provoaca la nivelul organismului uman o serie intreaga de efecte incepind cu usoare oboseli auditive pina la stari nevrotice grave si chiar traumatisme ale organului auditiv. Sunetele cu o frecventa mai ridicata sunt mai periculoase decit cele cu o frecventa joasa.

Durata zgomotului.

Intr-un mediu in care intensitatea este de 120 db, omul poate fi activ doar 2 minute. Cel mai comun efect al zgomotului este afectarea echilibrului neurovegetativ, care se poate produce la intensitati de circa 60 db. Zgomotul poate provoca diminuarea volumului caloric, afectarea functiilor circulatorii, schimbari ale ritmului inimii si ale presunii sanguine, nevroze stomacale, insomnii. Zgomotul poate genera stari de teama si incomoditate, diminueaza atentia si siguranta. Traumatismele provocate de zgomot se refera la ruperea timpanului, lezarea organului Corti, etc… Experientele efectua de catre cercetatori pe maimute au aratat ca zgomotele excesive produc efecte fiziologice complexe. Zgomotele echivalente cu cele suprtate de oameni in activitatea lor cotidiana au produs la maimute o crestere cu peste 30% a tensiunii arteriale, o crestere a nivelului glucozei in singe.

Organele auditive sunt intr-o legatura puternica cu sistemul nervos central, diferite categorii de zgomot pot afecta orice tesut al organismului, orice celula sau formatiune intracelulara si pot provoca diferite forme de imbolnaviri. Actiunea primara a zgomotului puternic influenteaza negativ nu doar asupra urechii, dar are si urmari neurologice – ameteli, cefalee, oboseala. Muzica purenica poate crea stari de depresie. Zgomotul e foarte periculos, actiunea sa se manifesta cu timpul, pe nesimtite. Tot mai frecvent in lumea medicala se vorbeste despre maladia zgomotului, cu afectarea sistemului nervos si auditiv.

Bibliografie:

Brown L., “Probleme globale ale omenirii. Starea lumii”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1992

Ursu P., “Protejarea aerului atmosferic”,Editura Tehnica, 1978

Bran, Mariana, „Ecologie”, Editura Economica, Bucuresti, 2005.

http://www.ape.sibiu.ro/06.Poluarea%20apei/01.surse%20de%20poluare/surse%20de%20poluare.htm

http://www.astroclubul.org/astroclub/romanian/poluare.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare