Cercetările arheologice desfăsurate în ultimele două dece­nii în împrejurimile municipiului Roman au dus si aici descoperirea unui impresionant număr de vestigii geto-dacice. Au fost identificate peste 70 asezări ale strămosilor nostri. Dintre ele se distinge — prin dimensiuni, vechime si densitate de locuire — dava de la Brad, comuna Negri, jud. Bacău, situată pe terasa stîngă a Siretului, pe o ridicătură de teren care i-a asigurat o pozitie dominantă, cu mare vizibilitate asupra teritoriului din jur si cu o excelentă apărare naturală: spre sud-vest apa Siretului, spre nord-est o fortificatie naturală consolidată de om prin construirea unui sant mare de apărare si a unei palisade de lemn si pămînt.

Cercetările au dovedit că istoria acestei asezări — ajunsă una dintre cele mai strălucitoare orase ale Daciei antice — a început cu mult înainte. Originea locali­tătii se pierde în neolitic, cele dintîi vestigii datînd din vre­mea culturii Cucuteni. Măr­turiile arheologice scoase la lumină ilustrează apoi, rînd pe rînd, perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzu­lui (unelte si obiecte specifice culturii Foltesti), epoca-bron­zului (cultura Monteoru), pri­ma epocă a fierului (Hallstatt), epoca maximă de înflorire a civilizatiei geto-dacice (La Tene), apoi perioada feudală. Ca urmare a acestei îndelun­gate si neîntrerupte locuiri, stratul de cultură materială atinge, la Brad, o grosime de peste trei metri, asezarea constituind, prin bogătia obiec­telor descoperite, o adevărată comoară arheologică, o va­loroasă sinteză a istoriei de milenii a acestor locuri.

Dintre toate aceste epoci, cea mai bogată si mai bine ilustrată este epoca geto-dacică, vietuirea strămosilor nos­tri la Brad întinzîndu-se pe o perioadă de aproape sase se­cole (sec. IV î.e.n.-sec. II e.n.). Semnificativ pentru însemnă­tatea davei de aici este si faptul că din cei trei metri cît măsoară stratul de cultură materială al întregii asezări, doi metri apartin epocii geto-dacice.
Cercetările atestă că pînă în epoca marelui rege Burebista, făuritorul primului stat dac centralizat si independent, asezarea a avut un caracter oarecum modest, fortificatia fiind cea mostenită de secole, din epoca bronzului, în timpul lui Burebista, fortificatia de la Brad a fost considerabil întărită. Santul de apărare a fost mărit si adîncit, iar acropola înconjurată (în păr­tile vulnerabile) de o palisadă din lemn, încît cetatea a devenit extrem de greu de cuce­rit, în zona portii de intrare s-a alcătuit o ingenioasă constructie de apărare (pari cu vîrfuri ascutite, dispusi verti­cal si oblic), care făceau practic imposibilă pătrunderea unor atacatori pe acropolă.
Săpăturile efectuate în acropolă au furnizat da­te importante privind viata si munca oamenilor care locuiau aici cu peste 2.000 ani în urmă. Mai întîi, se cuvine subliniată existenta unei mari aglomerări de locuinte ce înconjurau o curte interioară sau o piată, o „agora”, pavată cu piatră de rîu — probabil locul de adunare a locuitorilor pentru adoptarea hotărîrilor mai importante. Este cea dintîi descoperire de acest gen în cetătile dacice si ea aduce im­portante precizări în privinta organizării sociale a acestor cetăti în perioada finală a democratiei militare, în ime­diata vecinătate a pietei a fost descoperită si o clădire de mari proportii, cea mai bine conservată dintre constructii­le de acest gen descoperite pe teritoriul Moldovei. Clădirea a avut mai multe încăperi — fiecare din ele cu cîte o vatră în centru — cu pereti interi­ori decorati cu diverse desene. Aici s-a aflat, fără îndoială, palatul — resedinta căpete­niei.
Celelalte locuinte de la Brad seamănă cu tipul de lo­cuinte obisnuit pînă în urmă cu cîteva decenii în această parte a Moldovei: clădiri cu o singură încăpere, podite cu lut, cu peretii din nuiele bă­tute cu pămînt sau numai din lemn, cu acoperisul din stuf, sindrilă sau paie. Judecînd după cele 250 vetre desco­perite pînă acum, numărul locuintelor a fost mare. Au fost găsite si 180 gropi de provizii, ceea ce demonstrează că principala ocupatie a lo­cuitorilor a fost agricultura, îndeletnicire cu resurse im­portante, de vreme ce era ne­voie de atîtea locuri de depo­zitare, în sfîrsit, o dovadă elocventă a continuitătii de locuire o constituie suprapu­nerea vetrelor. Spatiul locu­ibil din interiorul cetătii fiind limitat, noile case erau ade­sea construite pe ruinele ce­lor vechi (distruse de vechi­me, incendii etc.). Asa se face că în multe cazuri peste o vatră apar suprapuse alte două-trei, ba chiar sapte si, într-un caz, 12 vetre succe­sive, desigur ale tot atîtor generatii succesive de stră­mosi ai nostri.
Printre dărîmăturile locu­intelor, cercetările arheolo­gice au dus la descoperirea unui bogat inventar gospo­dăresc, mărturie a gradului înalt de cultură si civilizatie atins de locuitorii asezării: topoare de fier — care ser­veau, în primul rînd, la defrisarea pădurilor — seceri, brăzdare de plug ce dovedesc si ele, împreună cu meiul car­bonizat, marea dezvoltare a agriculturii.
S-au găsit si vîrfuri de să­geti, de sulite si de lăncii, precum si o mare cantitate de pinteni de fier (unele exem­plare placate cu foite de ar­gint) — dovadă a folosirii cai­lor în lupte. Dar armele gă­site sînt putine, fapt firesc dacă ne gîndim că în primele veacuri de existentă cetatea a avut o viată pasnică, iar mai tîrziu romanii învingători au capturat o mare parte din echipamentul militar al daci­lor biruiti.

O mare parte a inven­tarului davei de la Brad constă din cera­mică. Piese autohtone: vase-borcane, cesti si fructiere lu­crate cu mîna sau la roata olarului, după forme traditi­onale, precum si imitatii — tot locale — după piese gre­cesti. Abundenta acestora din urmă, precum si a unei cera­mici pictate constituie o do­vadă că aici a existat si un puternic centru mestesugă­resc, de prelucrare a ceramicii pentru o întinsă zonă încon­jurătoare. Printre cele mai valoroase piese descoperite la Brad se înscriu numeroase si frumoase podoabe de argint, bronz, fier (brătări, cercei, truse pentru tinut ace si pen­sete, ace de păr din os în for­mă de cap de lebădă si multe altele), ilustrînd un înalt gust artistic în făurirea unor ase­menea obiecte. Creuzetele cu urme de metal topit, zgura de fier si mai ales lingourile de bronz găsite în această lo­calitate sînt o dovadă că pie­sele mentionate se produceau chiar aici, dava constituind un important centru de productie si comercial.
Locuitorii acestei mari asezări dacice participau ac­tiv si la un intens schimb co­mercial cu populatia aseză­rilor învecinate, precum si cu negustorii greci si romani, care ajungeau cu mărfurile lor pînă în această zonă. Im­portanta schimburilor comerciale este marcată si de prezenta în asezare, a numeroase monede dacice de tip Vîrteju-Bucuresti, precum si a monedelor romane, repu­blicane sau imperiale.
Intensitatea locuirii, bogă­tia si diversitatea, materia­lului descoperit situează ase­zarea de la Brad alături de cele mai mari localităti din epoca geto-dacică identifi­cate în Moldova: Bărbosi, Po­iana, Răcătău, Bîtca Doam­nei. Situatia ei de centru eco­nomic, politic, social si cul­tural dominant asupra unei largi zone înconjurătoare a fost remarcată si de contem­porani. Pe harta Daciei anti­ce, unde sînt reprezentate cele mai importante asezări din sec. II e.n., geograful si astronomul antic Ptolemeu marchează existenta pe cursul Siretului a trei mari dave, trei orase sau poleisuri — cum le spune învătatul grec. De la sud la nord, acestea ar fi Piroboridava (identificată ipo­tetic cu Poiana, jud. Galati), Tamasidava (considerată a fi dava descoperită la Răcă­tău, mai la sud de Bacău) si Zargidava. Avînd în vedere că, de la Răcătău în sus, pe cursul Siretului, nu a fost identificată o altă asezare care prin mărime si importantă să poarte atributul de dava, socotesc cu îndreptătire că numele antic al Bradului trebuie să fi fost Zargidava