Şefii universităţilor din Europa Occidentală şi America de Nord se bucură de cu totul alte privilegii decât rectorii din învăţământul românesc. La Cambridge University, de plidă, cancelarul, care conduce instituţia, este ales pe viaţă de către senat, al cărui principal rol este tocmai organizarea scrutinului. Cancelar al Cambridge-ului este A.S.R. Philip, Ducele de Edinburgh, soţul Reginei Angliei.

Organul de guvernare al universităţii engleze este structura denumită Regent House (RH), adunare ce reprezintă o parte a senatului şi care cuprinde 3800 de membri, dintre profesorii facultăţilor. Cei doi prorectori ai prestigioasei universităţi sunt aleşi, anual, de RH, în timp ce puterea executivă este concentrată în mâinile consiliului general (General Board), care are în componenţa sa 12 membri ai RH, vicecancelarul şi 2 reprezentanţi ai studenţilor. Oxford University are o structură similară, cu deosebirea că membrii consiliului sunt în număr de 26, printre ei aflându-se şi patru personalităţi din afara instituţiei.

În universităţile americane, rectorul este ales direct de consiliu (structură din care fac parte oameni de afaceri, reprezentanţi ai societăţii civile şi politicieni) şi îi desemnează, la rându-i, pe vicerectori şi decani. De regulă, în universităţile din SUA, profesorii care ocupă funcţii de conducere nu mai efectuează şi activităţi didactice, iar tradiţiile americane diferă uşor de cele britanice. Spre exemplu, organul executiv al Universităţii Yale denumit „Yale Corporation“ are 19 membri: preşedintele, guvernatorul, guvernatorul adjunct, 10 succesori şi 6 absolvenţi, aleşi, fiecare, pentru un mandat de 6 ani.

Universitatea Berkley din California este condusă, în schimb, de către 18 regenţi „cu puteri depline în organizare şi guvernare“, numiţi pentru o perioadă de 12 ani. Aceştia se întâlnesc o dată la două luni, pentru a discuta problemele legate de finanţare, audit, investiţii şi politici educaţionale şi aleg, anual, preşedintele.

ZIarul Gandul