George Hari Popescu este cunoscut majoritatii studentilor care au trecut pe la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universitatii Bucuresti. Pentru cei ce nu-l cunosc puteti consulta aici CV-ul.

Dar ceea ce nu stiati este ca George Hari Popescu este „Ministrul CyberCulturii” si are la activ mai multe actiuni in sprijinul mersului pe bicicleta in Bucuresti. Actiuni ca „Ciclopromenada Nocturna” sau platforme de genul „bicla.ro” poarta amprenta sa personala. De ce aceasta dorinta la un asistent doctorand cu o multime de carti publicate la activ si cu o experienta in online demna de toata lauda!? Este o intrebare la care vom afla raspunsul impreuna…

Reporter: Am observat ca pe web 2.0 mai sunteti cunoscut si ca ministrul CyberCulturii. E o titulatura pe care v-ati autodesemnat-o sau ati castigat-o prin „votul biciclistilor din spatiul comunitar european”?

G.H.Popescu: E un nume pe care mi l-am oferit, in urma unui mic concurs pe blog. Concurentii trebuia sa gaseasca un slogan adecvat blogului http://cyberculture.ro si am ales „Ministerul Cyberculturii„. Numele nu are legatura cu biciclistii.

Reporter: De cand aceasta pasiune pentru biciclete si de ce?

G.H.Popescu: De cind eram la gradinita, cind foloseam tricicleta, mai ales la tara, pentru a ma deplasa mai rapid in imensa curte a bunicilor. Am continuat cu un Pegas mic in scoala generala, la inceput cu roti ajutatoare, pentru a da ronduri in fata blocului cind ai mei erau plecati la serviciu. A fost apoi un alt Pegas pliabil, cumparat de mama drept recompensa ca am intrat la liceu. Am tras de el si la oras si la tara, am mers pe distante lungi in vacante, intre satele apropiate unde stateau bunicii. Apoi am lasat Pegasul si am imprumutat Tohanul bunicului, si am mers cu bicicleta inclusiv la padure si la cimp. A urmat o pauza, dupa care am reluat pedalarea in Bucuresti, acum doi ani, pentru ca mi se parea ciudat sa nu pot merge cu bicla intr-un oras asa de mare. In concluzie, motivatiile sunt diverse, dar in primul rind nevoia de mobilitate si senzatia de libertate.

Reporter: Stiu ca ati colindat o buna parte din Europa. Cum sunt tratati biciclistii in tari ca Belgia, Olanda sau Franta si cum sunt ei perceputi in Romania?

G.H.Popescu: Sunt tratati cu un cocktail la plecare si o bere la sosire… nu, glumesc, nu e asa. Sunt considerati parteneri de trafic, nici mai buni nici mai prosti decit cei care conduc automobile. In Olanda, bicicleta este religie, peste 90% din populatie merge pe bicicleta zilnic, la fel si in Danemarca. Bicicleta este un mijloc de transport acolo, pe cind in Romania ea este inca vazuta drept un instrument pentru practicat sportul, ceea ce in oras este eronat. Daca acolo biciclistilor li se creeaza constant conditii de deplasare cit mai bune, in Romania problema prezentului este lipsa educatiei celorlalti parteneri la trafic.

Reporter: Ideea de Ciclopromenada este preluata din Occident sau este 100% romaneasca?

G.H.Popescu: Este ideea mea, n-am auzit nicaieri in lume despre asa ceva.

Reporter: Am inteles ca in Bucuresti nu avem piste de biciclete daca ar fi sa ne raportam la state din Benelux, unde mersul pe bicicleta e ca berea la noi intr-o zi torida de vara. Cum ar trebui sa arate o pista de bicicleta din Capitala?

G.H.Popescu: Exista standarde internationale privind pistele pentru biciclete. Nu, cele din Bucuresti nu sunt piste, sunt linii de ghidaj. In strainatate, pistele sunt total separate de strada pe care circula masinile, au o latime suficienta pentru a permite deplasarea in siguranta, nu au denivelari, exista semafoare speciale. Acolo unde nu se pot face piste, exista facilitati precum deplasarea pe sens invers a biciclistilor pe strazile unde masinile au sens unic.

Reporter: Ce aveti in plan pentru urmatoarea perioada in legatura cu actiunile pe doua roti nemotorizate?

G.H.Popescu: Tot mai multe plimbari in grup, noaptea si ziua, in grupuri mici si mari, asta e prioritatea. Apoi, promovare masiva a mersului pe bicicleta pe bloguri si site-uri specializate, cum este http://bicla.ro , dar si in retelele sociale. Scopul principal acum este sa le aratam bucurestenilor (in primul rind) ca nu au de ce sa se teama de mersul cu bicla in oras. Cu cit suntem mai multi pe strazi, cu atit putem schimba mai multe si ii vom educa si pe ceilalti parteneri la trafic.

Reporter: Un mesaj pentru tinerii care inca nu au invatat sa mearga pe bicicleta…

G.H.Popescu: A nu sti sa mergi pe bicicleta cind locuiesti in oras este ca si cum n-ai sti sa inoti cind esti salvamar. Mersul pe bicla se invata in 30 de minute. Da, cam mult, pentru ca faci si o pauza de vreo 10 minute. In sa, flacai si domnite!