Precaut, un agent de pază cu căşti în urechi s-a apropiat de turbulenţi, cu solie de sus: „Aveţi perfectă dreptate. Şefii or să vină imediat, vă promit. Numai vă rog frumos, dacă puteţi, un pic mai încet”. Casiera vinovată a fost îndată flancată de două femei (şefele) cu chipuri aspre, care în văzul cumpărătorilor i-au aplicat un interogatoriu umilitor : „De ce-ai închis?”. „Eu am intrat în tură de la 16.30 şi…nu mai rezist”. „Dă drumul la casă şi scanează-le produsele la clienţi”.
Fata a izbucnit în plâns şi cu o voce rugătoare a bâiguit: „Nu mai scanez fiindcă nu mai pot”. „Bine, nu te mai da în spectacol aici. Numără-ţi bonurile şi ieşi de pe casă”. Casieriţa a plecat de la post cu capul în jos, escortată de agentul de pază cu căşti în urechi. Mulţimea a ridicat din Ambuteiaj în faţa caselor de marcat
Cumpărătorii nocturni s-au călcat în picioare în hipermarketul Cora de la miezul nopţii până la trei şi jumătate dimineaţa. Cea mai afectată a fost zona din vecinătatea caselor de marcat, unde cozile au ajuns să se contopească într-o aglomerare haotică de oameni şi coşuri, ca într-un ambuteiaj: „Suntem cu coşurile bară la bară. Ce era pe stradă e acum aici”.
La ora două dimineaţa, cozile la casele de marcat se lungiseră până aproape de jumătatea magazinului. Demolaţi, unii cumpărători s-au aşezat pe unde au putut: pe paleţi, pe benzile transportoare din dreptul caselor de marcat şi chiar pe scaunele casieriţelor. Alţii s-au pus să facă „pagubă” în hipermarket, înfruptându-se de zor din chipsuri, sucuri, dulciuri, icre şi salamuri feliate. Ca să se scape apoi de ambalaje, le-au dosit pe după huse pentru scaune de automobil, aspiratoare şi vrafuri de prosoape.
La legume-fructe, un client se apucase să facă pe bufonul cu un cântar rămas câteva minute fără operatori: „Eu pun punga cu banane, apăs butonul ăsta şi uite. Îmi scoate etichetă cu cartofi franţuzeşti. Ia să apăs pe ăstalalt, să văd ce-mi scoate. Sfeclă roşie. Ha! Ha! Care-o fi, mă, butonul de banane?”
Pe raioane e o debandadă totală. Pe unul din rafturile cu lapte UHT e agăţat un umeraş cu un pulover, printre pomelo e un salam, o pungă cu cârnaţi şi o vopsea de păr, iar în zona unde-s stocaţi paleţii cu pungi de zahăr, pe jos parcă a nins.
Troienele dulci scârţăie sub tălpi. La sucuri, din cauza bidoanelor pocnite din care s-a scurs lichid lipicios, gresia e acoperită de-un strat de jeg de zici că eşti pe caldarâm. Dar buba mare-s preţurile. Vrei să iei ketch-up, vezi preţul de la bulion, iar preţul bomboanelor de 100 grame e pus în dreptul cutiei de 300 grame de la aceeaşi marcă, să-l păcălească pe cumpărător. La brânză, ţeapa e pe faţă. Brânza de oi trasă în vid are deasupra un afiş mare cu 10.99 lei/kg şi încă o hiperreducere de 10%, însă dacă tragi cu ochiul la raft, în josul etichetei de hârtie, un scris minuscul zice adevărul: 15,7 lei/kg, adică cam o dată şi jumătate preţul din reclamă. Da’ cui să-i mai ardă de preţuri când pe rafturi te îmbie adevărate minuni: o păpuşă care plânge, face pipi şi zice «mama», cu oliţă cu tot; set naşterea Domnului cu 11 personaje; cartea „Cum să fii o lady”; plastilină cinci plus unu gratis.
SURSA: Gandul