Astazi a avut loc prima zi a World Education Fair, targ educational organizat de Integral Programe Educationale in care peste 30 de universitati din afara granitelor Romaniei isi prezinta oferta educationala elevilor de liceu care vor sa aplice pentru un program de licenta sau studentilor in cautare de programe pentru master.
Onlinestudent, ca intotdeauna, este acolo unde se intampla evenimentele importante si nu putea rata acest targ cu rasunet.
Pentru o zi de toamna in care soarele stralucea cu asa o forta incat te imbia sa iesi la plimbare, numarul vizitatorilor a fost impresionant.
Stand la standul Colegiului Economic Roskilde din Danemarca, am luat contact direct cu vizitatorii targului si am putut urmari indeaproape ce ii intereseaza pe viitorii studenti sau macar aplicanti. Si rezultatele nu sunt tocmai incantatoare.
Sunt de apreciat si de laudat implicarea si interesul parintilor pentru soarta odraslelor lor. Dar in acelasi timp, acestora trebuie sa li se ofere libertatea sa aleaga singuri drumul pe care vor sa il urmeze in viata, mai ales ca alegerea unei facultati este o decizie care chiar schimba viata oamenilor.
Nu singulare au fost astazi cazurile cand la standul universitatilor veneau elevii cu parintii, de cele mai multe ori mame. Nimic in neregula pana acum. Dar, cand venea vorba sa se poarte o discutie intre reprezentantii universitatilor si elevii, acestia din urma taceau malc iar fraiele discutiei erau preluate de parintii hiperentuziasti. Mare mi-a fost mirarea sa aud replica unuia dintre tati: „Stiu ca nu e vointa lui, dar pe mine ma intereseaza si Management Marketing. Ce ne puteti spune?”.
Pentru a putea vizita targul, elevii trebuiau in prealabil sa se inregistreze pe internet. M-am lovit de doua cazuri in care pe fisele de inscriere nu apareau numele elevilor (baieti), ci numele mamelor (motiv pentru care fisele cu pricina erau scoase din poseta mamei, si nu din ghiozdanul copilului).
M-a intristat sa vad cat accent se pune cand vine vorba de studiul in afara pe bani. Este adevarat, este important ca in momentul in care te decizi sa aplici pentru o facultate in strainatate sa stii de ce posibilitati financiare trebuie sa beneficiezi pentru a te putea intretine decent. Am observata astazi trei intrebari pe care toti, absolut toti vizitatorii le puneau, majoritatea dintre ei avand numai aceste trei intrebari: 1. cat este taxa de scolarizare si care sunt preturile in tara respectiva?; 2. pot primi camin? trebuie sa il platesc? cat?; 3.pot sa imi iau un part-time job? cat se plateste pe ora?
Pretentiile financiare ale Danemarcei sunt destul de ridicate comparativ cu salariile si preturile romanesti si elevii, auzind aceasta plecau foarte descurajati. Singurul lucru care le mai insenina fata este faptul ca in Danemarca nu se plateste scolarizarea. Rare au fost intrebarile legate de specificul facultatii, detalii despre programele oferite, ce ofera orasul sau tara respectiva.
Ca sa o citez pe reprezentanta Colegiului danez, „copii acestia chiar trebuie sa plece din tara, departe de ai lor”
Dar au fost si cazuri in care la stand veneau elevi foarte stapani pe ei, cu actele la ei inclusiv, care stiau ce vor si la ce intrebari cauta raspuns. Pe ei ii vad viitorii ambasadori ai Romaniei in lumea intreaga!
interesant articolul… şi îmi confirmă ceea ce deja ştiam:
1. de muuulte, multe ori, părinţii sunt cei care aleg, peste voinţa candidatului. şi asta am vazut şi doi ani la rând în comisia de admitere a facultăţii noastre… şi sunt convinsă că şi anul ăsta a fost la fel.
2. oamenii vor să plece din România (sau să-şi trimită odraslele) cu orice preţ – ceea ce e, de la un punct încolo, penibil. a nu se înţelege greşit: am tot respectul şi toată admiraţia pentru prietenii şi cunoscuţii mei care studiază prin străinătate, la diverse niveluri (licenţă, master, doctorat). însă şi ei, şi eu (care mă gândesc foarte serios la un doctorat înafară) luăm în considerare în primul rând ce se studiază, cum se studiază, la ce nivel. evident, considerentele financiare sunt vitale şi fireşti, dar nu pot fi SINGURELE… şi mai mult decât atât, oamenii desconsideră de multe ori injust calitatea învăţământului românesc… nu e CHIAR atât de rău cum cred unii… iar decât să îmi trimit copilul la vreun colegiu cu nume obscur din fundul lumii, doar pentru că e „afară”, mai bine îl trimit la Universitatea din Bucureşti, la stat, la buget, frumos, unde chiar o să înveţe… (poate mai mult ca la colegiul obscur dinafară…)
uf! m-am încins aici cu comentatul! :))
E oarecum clar motivul pentru care oamenii se intereseaza de aspectul financiar…si este si normal…avand in vedere ca pentru astfel de studii trebuie sa analizezi foarte bine toate aspectele. Pe mine ma surpinde insa atitudinea cu care sunt adresate aceste intrebari…ceva de genul…”da mai trebuie sa mai si platesc?”…pentru ca tinerii prefera sa cheltuie milioane pe un iphone, conversi, tzoale „cool”, cluburi si iesiri in oras, ca sa fie „cool”, intr-o gasca „cool”…iar parintii lor ( fie ca isi permit, fie ca nu prea) le satisfac aceste nevoi…false, de altfel…”ca sa nu se simta puiul prost”…dar mai greu accepta ideea de a da bani grei ca fii lor sa studieze la o scoala de prestigiu…
Si daca tot sunt interesati sa plece in afara, ar trebui sa se intereseze de taxe, costuri de trai, burse si alte aspecte de genul asta din sursele pe care le au la dispozitie ( site-uri, forumuri, brosuri), iar la astfel de targuri sa vina pregatiti cu intrebari inteligente, si pregatiti de discutii la un alt nivel…sa arate ca isi doresc intr-adevar sa faca un astfel de pas…si ca sunt tocmai candidatii potriviti pentru programele oferite…