Mai este, astăzi, un titlu de mândrie şi o mare reuşită să fii student? Cândva, câştigarea acestui statut însemna nu doar o certificare a cunoştinţelor, ci şi garantarea unei cariere şi a unui loc de muncă sigur şi, fără excepţie, bine plătit, chiar dacă grila de salarizare a României comuniste era net în urma celei occidentale.

Accesul în învăţământul superior se făcea în urma unui examen, care, la unele facultăţi, era de-a dreptul draconic, ceea ce, însemna că acela care reuşea era tobă de carte. Problema principală, piatra de încercare, o reprezenta admiterea, că restul, mergea de la sine.

Câţi intrau, atâţia terminau facultatea, exceptând cazurile speciale, datorate unor accidente de destin. Examenul de stat era o simplă chestiune de voinţă. În plus, prin sistemul centralizat de repartizare a tinerilor absolvenţi în câmpul muncii, viitorul era asigurat.

Cu siguranţă, mulţi din cei peste 190.000 de absolvenţi de liceu ai acestui an, care doresc să-şi urmeze traseul educaţional, aud acest refren de şlagăr vechi şi, poate, mulţi chiar cred că atunci era mai bine.

Astăzi, de ce să devii student? Facultatea costă, şi în timp ce studiezi, şi înainte, când te meditezi zdravăn pentru admitere, şi după ce o termini.\

Dacă se dovedeşte că nu ţi-ai ales specializarea potrivită, adică cu suficient deficit de forţă de muncă pe piaţă, rişti să devii şomer, iar costul începutului de viaţă socială, cu un fiasco, este incalculabil şi cu efecte ascunse pentru toată viaţa.

Şi, totuşi, tinerii doresc să devină studenţi. Oferta academică este extrem de generoasă: pentru cei ambiţioşi, se găsesc suficiente facultăţi de top, în care accesul se face prin examen.

Pentru cei care-şi doresc doar o diplomă, aşişderea: are balta peşte, fiindcă sistemul naţional cuprinde atât facultăţi de stat, cât şi particulare, care se întrec, care mai de care, în a-şi completa locurile în amfiteatre.

Sursa: Ziarul Gandul