Au crescut in afara comunismului, au avut parinti cu gandire liberala, au auzit ca studentii din Ungaria se opun regimului si au iesit pe strazi, asa ca, la mijloc de octombrie 1956, au planuit si au organizat cea mai importanta revolta anticomunista a tinerilor intelectuali, la Timisoara.
Este vorba despre cativa studenti romani care, acum 50 de ani erau in anul V la Politehnica si devenisera liderii miscarii anticomuniste a studentilor de la Timisoara.
Au fost foarte repede retinuti, anchetati de Securitate. Au facut inchisoare. Au fost detinuti politici, iar peste cateva zile pregatesc cea mai importanta intalnire de la terminarea facultatii, cea de 50 de ani de la revolta din 1956.
Participantii de acum jumatate de secol se cauta printre fosti detinuti politici, printre cei care au fugit, cei care au murit, dar si printre si cei care au turnat.
"Timisorenii aflasera de Ungaria si ne opreau pe strada"
"Aflasem ca maghiarii s-au adunat si revolutia se declansase de cateva zile. Revolta anticomunista maghiara incepuse pe 23 octombrie. Rusii nu intervenisera imediat. Ne-am gandit ca e un semn. Era dupa moartea lui Stalin si destinderea lui Hrusciov. Noi (n.r. – studentii de la Timisoara) speram ca e o schimbare de politica. Ne-am spus ca e cazul sa dam un semnal si din Romania", povesteste Caius Mutiu.
A fost unul dintre liderii miscarii studentesti de la Timisoara impreuna cu Teodor Stanca.
La cateva zile dupa ce studentii de la Budapesta iesisera in strada, Mutiu si Stanca iau legatura cu studenti timisoreni din alte centre universitare. Voiau sa lanseze un memoriu de condamnare a regimului comunist din fosta Uniune Sovietica, sa ceara iesirea trupelor sovietice din tara si respectarea drepturilor si libertatilor omului.
"Si populatia prinsese curaj. Mesajul ca Revolutia din Ungaria a inceput printr-o manifestare de strada a studentilor, la Budapesta, ajunsese deja la urechile timisorenilor. Ne opreau pe strada, ca stiau ca suntem studenti si ne intrebau "Voi ce faceti?". In Ungaria au iesit", povesteste Stanca.
Printre revendicari, libertatea presei
Primele intalniri ale studentilor timisoreni au loc la trei zile dupa revolta studentilor de la Budapesta si imediat se formeaza un grup de initiativa. Prima adunare a tinerilor timisoreni are loc pe 30 octombrie, la pranz, intr-unul din amfiteatrele Politehnicii.
Liderii miscarii nu aleg intamplator ora 14.00 si spun ca se gandeau ca la acea ora ies si muncitorii de la lucru. In amfiteatru se adunasera peste 2.000 de studenti, iar manifestarea se muta la cantina.
Conducerea facultatii nu a fost anuntata decat la ora 12.00 in aceeasi zi de adunarea studentilor. Apar trimisii Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman, Petre Lupu care era ministrul muncii si Dragulescu, care era ministru al invatamantului, militieni si securisti.
Studentii iau cuvantul si isi spun nemultumirile. O parte din ei ii cer ministrului muncii ca sa nu fie folosit impotriva lor ceea ce aveau sa spuna in sala. "Si-a dat atunci cuvantul de onoare, dar eu stiam ca nu si-l va tine", a spus Caius Mutiu.
In timpul adunarii s-a format un comitet ad-hoc si Teodor Stanca facuse un memoriu care s-a citit si discutat punct cu punct. Principalele revendicari ale studentilor din Timisoara erau lichidarea cultului personalitatii, retragerea imediata a trupelor sovietice stationate pe teritoriul Romaniei, scoaterea limbii ruse din invatamant ca limba obligatorie, libertatea presei si a cuvantului.
Arestari, izolari, exmatriculari
La cateva ore de la inceperea manifestarilor studentesti de la Politehnica, organele de partid cer interventia armatei. Nici nu apucasera bine sa auda cum e sa spui liber ce gandesti ca studentii timisoreni nu mai puteau iesi din cantina.
In tot orasul, de altfel, circulatia fusese restrictionata, iar in zona caminelor studentesti fusesera aduse taburi, iar soldatii erau din 20 in 20 de metri. La ora 20.00, pe 30 octombrie au loc primele arestari. Primii sapte, cei care luasera cuvantul, sunt luati de Securitate.
Sute de alti studenti sunt urcati apoi in camioane si transportati, sub escorta militiei si Securitatii, spre o destinatie necunoscuta. Era vorba despre o asa-numita tabara de la Becicherec, o localitate aflata la aproape 20 de kilometri de Timisoara.
Ziua urmatoare, pe 31 octombrie, in ciuda pezentei armatei, are loc o demonstratie de strada pentru sustinerea celor arestati in noaptea precedenta. Mii de studenti au iesit pe strada spre celelalte facultati din Timisoara, Medicina, Agronomie, si au pornit spre centrul orasului, mai exact spre catedrala.
Manifestantii sunt incercuiti de armata, potrivit unor martori, se trag focuri de arma, si alte sute de studenti ajung in tabara de izolare de la Becicherec. Studentii medicinisti incearca o ultima reactie si se baricadeaza in camine.
Dupa acest moment, caminele studentesti sunt evacuate si ajung sub paza militara.
Explicatii
De ce Timisoara si de ce nu a reusit?
Potrivit relatarilor ulterioare momentului 1956, din presa internationala "mai multe conditii psihologice au contribuit la importanta miscarii studentesti de la Timisoara: studentii de aici, aproximativ 4.000, sunt mult mai concentrati decat in Capitala si duc o viata comuna in buna masura.
La Timisoara, din cauza prezentei trupelor sovietice la frontiera iugoslava, atmosfera antirusa este mult mai acuta", se arata in scriptul relatarilor Europei Libere din anii ‘60.
Se pare ca miscarea din Timisoara s-a dezvoltat prea putin, avand un caracter prea strict studentesc, desfasurandu-se intr-un spatiu inchis, restul populatiei neavand acces si neputand sa afle despre revendicarile studentilor.
Masurile comunistilor
Studentii devin "dusmanul de clasa"
"Tinand seama ca, in urma agravarii situatiei din Republica Populara Ungara, unele elemente reactionare au inceput sa se agite si avand in vedere unele manifestari dusmanoase ale unor grupuri de studenti din orasul Timisoara, este necesar sa se ia urmatoarele masuri: sa se intensifice munca politica in randul clasei muncitoare pentru a intari combativitatea acestuia fata de dusmanul de clasa (…), se vor lua masuri de ridicare a celor adunati la Politehnica, de transportare a lor intr-un loc special pentru a se face trierea de catre organele de securitate in vederea descoperirii elementelor dusmanoase (…), se afirma in protocolul sedintei Biroului Politic al CCA al PRM din 30 noiembrie 1956, prezidat de Gheorghiu Dej. Potrivit liderilor miscarii studentesti de la Timisoara, partidul voia sa minimalizeze efectele revoltei studentesti. Doar la Europa Libera si doar la cateva luni sau ani dupa producerea miscarii s-a vorbit despre masurile extrem de dure luate impotriva protestarilor din ‘56. Dupa 5 noiembrie, pe mesele cantinelor apar fete de masa, cutite, se servesc gaini fripte. Se mareste alocatia de cantina si de bursa, se scoate limba rusa din invatamantul superior si ea devine facultativa".
De la condamnarea la moarte la agitatie publica
"M-au luat din seara de 30. Cei doi colegi ai mei de camera, Balaci si Nagy, au fost si ei in acelasi lot. Ulterior, Balaci "a cazut", adica a devenit turnator. Am intrat in incapere. Nici nu m-au intrebat cum ma cheama, nici cine sunt, ca au si inceput sa ma bata.
Puteam sa fiu altul decat cel cautat de ei. Intamplator nimerisera pe cine cautau. Ne anchetau zi si noapte. La un moment dat, in timpul anchetei am adormit in picioare. Dupa trei zile a venit o alta echipa de anchetatori de la Bucuresti.
Dupa doua saptamani am si fost condamnat. Initial, prin rechizitoriu eram acuzat de "crima de uneltire contra ordinii sociale". Urma sa fiu condamnat la moarte. Comitetul Central ne-a schimbat incadrarea, asa ca am fost incadrat la "agitatie publica" si condamnat la opt ani de detentie. In decembrie am si fost trimis la Gherla", povesteste Mutiu.
Multi au ajuns la inchisoare turnati de altii
Teodor Stanca, un alt lider al miscarilor de la Timisoara, facea si el parte din lotul celor opt primii arestati. Spune ca prima pedeapsa ce urma s-o primeasca impreuna cu colegii lui era condamnarea la moarte.
"Cum nu era indicat sa existe condamnati la moarte si nici procese in masa de care sigur s-ar fi auzit, au incercat sa minimalizeze efectele miscarii, asa ca ne-au incadrat la agitatie publica", spune Stanca.
Cei care au scapat numai cu exmatriculari si sutele de studenti care se alaturasera ulterior protestului au ajuns si ei la inchisoare. "In ‘57- ‘58 au intrat si altii in inchisoare, turnati pe par-curs, si au fost condamnati pen-tru lucruri minore in comparatie cu noi", spune Stanca.
Mai multi participanti la revolta studenteasca de la Timisoara, fie ca au ajuns sa faca pus-carie, fie ca au fost exmatriculati, au fost in permanenta cautati de ofiteri de securitate.
"Dupa ce am iesit din inchisoare eram urmariti si cautau sa ne racoleze sub pretextul ca ne vor ajuta sa ne incheiem studiile. In marea lor majoritate s-au trezit cu refuzuri, dar l-am auzit si pe Ticu Dumitrescu, si pe altii spunand ca, sunt acolo, in dosare, si dintre ai nostri", mai sustine Teodor Stanca.
Caz fericit
Ion Hollander
Actualul director al Operei de Stat din Viena, Ion Hollander, este unul dintre studentii care a participat, in octombrie 1956, la miscarile din Timisoara.
Potrivit unui proces-verbal al consiliului de la Institutul Politehnic Timisoara, pe 26 ianuarie 1957, studentul in anul V la Facultatea de Mecanica a Politehnicii era exmatriculat pentru "abateri disciplinare. Este considerat de ceilalti participanti unul dintre putinii care au avut un destin fericit."
Doi eroi din '56
Caius Mutiu
Opt ani de inchisoare pentru octombrie 1956; nascut in 1943, Oradea; tatal jurist, a facut parte din delegatia Marii Uniri din 1918, fost prim-pretor la plasa centrala Oradea si pentru o perioada prefect de Bihor; titlu: doctor inginer absolvent a doua facultati; membru PNTCD; consilier local PNTCD din 2000 pana in 2004
Teodor Stanca
6 ani de inchisoare pentru octombrie 1956; nascut in 1933 in Arad dintr-o familie de tarani; absolvent Facultatea de Mecanica, Politehnica Timisoara, 1968; eliberat in 63 si trimis la Intreprinderea de Vagoane Arad, unde a fost acceptat ca maistru; 1991-1995 presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici; deputat PNTCD, 1996-2000
Sursa: Evenimentul Zilei, www.evz.ro