Este ucrainean si viseaza sa fie un pictor renumit. Are o educatie pe care altii o acumuleaza la cel putin 32 de ani. A vindut tablouri la expozitii particulare din Italia si din Belarus. Il cheama Viorel Holovaci si face parte din echipa de creatie a firmei Tempo Advertising.

De ce Romania?

In 1994, am facut o excursie la manastirile din Moldova. De atunci am fost cucerit atit de oameni, cit si de Romania. Oamenii sint mai liberi, iar oportunitatile mult mai mari. Pe de alta parte, diferenta dintre bogati si saraci este mult mai mare, aici. Dupa acea vizita, de patru zile, mi-am promis ca o sa revin. M-am tinut de promisiune. De la 14 ani m-am mutat singur in Romania.

De ce nu ai ales un liceu din Ucraina?

Am ales sa stau in camin opt ani, pentru ca scolile romanesti sint mult mai bune, iar materia este parca mai obiectiva. Desi am terminat doua generale, in Cernauti, mi se parea ca nu am invatat tot ceea ce voiam. Mergeam dimineata la generala normala, iar dupa-masa aveam orele la generala de arte. Practic, am facut 16 ani de scoala in opt.

Dupa ce am terminat, parintii mei m-au pus sa aleg – Kiev sau Suceava. La Kiev nu-mi placea, pentru ca ei au ramas in urma cu arta. Astfel, in anul 1996 m-am inscris la Liceul „Ciprian Porumbescu“ din Suceava, unde am studiat pictura. Dupa terminarea liceului, in 2000, am venit in Bucuresti pentru a da examen la Facultatea de Arte.

Prima zi in Bucuresti?

Nasol. Am vrut sa ajung de la Piata Universitatii in Piata Unirii. Am intrebat un taximetrist, care mi-a zis ca ma duce el. M-a costat trei sute de mii. Erau bani, in 2000. A doua zi m-am dus cu un prieten, pe jos. Am constatat ca am luat teapa. De atunci am ramas cu oroare de taximetristi.

Cum te-ai descurcat de la 14 ani departe de casa?

Atit in liceu, cit si in facultate am trait din bursa. Stateam in camin si mincam de la cantina. A fost greu, dar frumos. In facultate vindeam picturi sau dadeam meditatii colegilor mei, pentru a ma putea intretine. Cistigam bine, mai ales ca aveam o materie, Perspectiva, unde se pica in draci. Avind zece, veneau foarte multi la mine sa-i meditez. Totodata am avut tablouri expuse si chiar am vindute la galerii particulare din Italia, Belarus si Romania.

De ce pictor?

Tata este artist plastic. De mic visam sa fiu ca el, sa pictez, iar picturile mele sa fie cunoscute.

Dar ai ajuns sa lucrezi in publicitate…

Am avut noroc, desi eu imi vedeam viitorul cam asa: termin facultatea, pictez, vind tabouri multe, devin bogat si cunoscut si cam atit. In studentie ma inscriam la toate concursurile de pictura. In anul trei de facultate, m-am dus in tabara de creatie „Prometheus“, care a avut loc in Delta Dunarii. Era organizata de fundatia Anonimul“. Voiam ca tabloul meu sa ia premiul cel mare. Nu am cistigat. In schimb l-am cunoscut pe fostul director de creatie de la firma de publicitate Tempo Advertising, Silviu Culea.

Lui i-a placut tabloul. M-a chemat la un interviu. Asa am ajuns sa lucrez in departamentul de creatie al firmei. Primele luni a fost foarte greu. Acum imi place la nebunie, stau si noaptea si lucrez. In aceasta meserie nu conteaza ora, iti pot veni idei la trei noaptea.

Tot articolul pe http://www.cotidianul.ro/index.php?id=6961&art=26&cHash=67e19c6471