Cordoane ombilicale puternice, care nu se rup nici când „ăla micu’“ ajunge la 30 de ani, mai au spaniolii, italienii şi grecii, a citit în statistici Sorin Mitulescu, cercetător principal la Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativei Tinerilor (ANSIT).
La fel ca în România, familia e la ei pe primul plan, vezi des trei generaţii locuind într-o singură gospodărie, însă există o diferenţă, spune Sorin Mitulescu: „În România, chiar dacă nu locuiau împreună, în momentul în care apare un nepot, bunica se mută automat cu tânăra familie şi schimbă scutece, devine bonă şi menajeră, nu contează că la viaţa ei a fost profesor universitar sau doctor.
Asta se întâmplă pe de-o parte fiindcă în cultura noastră e inacceptabil să nu îţi ajuţi copilul, pe de alta din cauza sărăciei, a serviciilor sociale proaste, a faptului că nu găseşti uşor bone de încredere. E o chestie specific românească, pe care o mai întâlneşti doar în Spania rurală”.
Sociologul Adrian Dan găseşte explicaţii mai practice decât cele culturale pentru indicele atât de mare al tinerilor până în 30 de ani care stau cu părinţii – 76%, conform unui sondaj făcut de ANSIT în 2004: „Nu e vorba de o alegere, e vorba de o constrângere. Atâta vreme cât chiria unei garsoniere este egală sau chiar mai mare decât salariul mediu pe economie, cât statul nu le oferă nici un fel de facilităţi tinerilor care vor să se mute singuri, aşa cum se întâmplă în ţările nordice şi în Franţa, ei se văd nevoiţi să stea cu părinţii. Şi asta duce la conflicte între tineri şi părinţi, fiindcă mamei nu îi place muzica tare sau nu îi plac, de exemplu, manelele, îi plac telenovelele. Tinerii nu mai pot să aibă intimitate, nu mai pot să aibă viaţă sexuală. Vrei să ţipi la prietena ta şi nu poţi fiindcă stă mama cu urechea lipită de uşă!”.
La 27 de ani, Ştefan Sorescu se vede incapabil să pescuiască frumuseţi cu undiţa magică „hai să bem ceva la mine!”: „Te loveşte la orgoliu când trebuie să-i zici cuiva că stai cu părinţii, dar, dacă aş sta singur, mi-aş da tot salariul pe chirie. Nu poţi să urli sau să dai muzica mai tare, cu prietenii trebuie să te abţii de la un tămbălău prea mare. Şi cel mai grav, nu poţi să-ţi exerciţi funcţiile sexuale decât noaptea târziu, sub pretextul că «Ne uităm la un film!»“. O palidă compensaţie pentru daunele suferite în calitate de macho man sunt avantajele de „parazit”. „Nu găteşti, nu speli vase decât ocazional, nu faci curat decât atunci când ai accese de eroism. Eu am atribuţiile mele de catâr, pe care mi le asum: car de la piaţă chestii grele, apă, sucuri, cartofi, pe care le plătesc din banii mei”, arată Ştefan până unde e dispus să meargă cu treburile casnice.
Cotidianul.ro