Zile grele pentru studenţi de când a venit sesiunea. Pentru reuşită, mulţi îşi îndreaptă mai des ochii către cer şi aşteaptă o minune sau un ajutor. Lăcaşurile de cult din zonele facultăţilor sunt şi ele mai aglomerate, acum. Biserica “Sfântul Nicolae” a fost atribuită, în 1992, studenţilor de către Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, redevenind astfel Paraclisul Universităţii Bucureşti. Zilnic, aici vin 100 de studenţi, iar în sesiune, numărul lor creşte, pentru că se hotărăsc să apeleze la rugăciuni şi tinerii care nu îşi fac un obicei din a trece pe la biserică.

“E greu să ne dăm seama cum se raportează la Dumnezeu, însă aşteaptă o lucrare magică, exterioară, un ajutor atunci când este nevoie, într-un mod mecanic, printr-o acţiune liturgică. Merg pe principiul «Încerc să o fac şi pe asta!». Dacă au succes, pentru că Dumnezeu ne ajută şi în astfel de cazuri, persoanele se pot schimba radical şi se apropie de Biserică. Unii cred profund şi s-a văzut că viaţa lor s-a schimbat”, povesteşte preotul paroh al Bisericii studenţilor, Vasile Gavrilă. Pentru că paraclisul este deschis şi în timpul zilei, Cristi se îndreaptă direct către pangar, cumpără patru lumânări şi iese.

Se întoarce, sărută cu grijă icoanele şi îngenunchează. “Recunosc că nu vin foarte des la biserică. Nu vreau note mari, ci putere, ca să depăşesc momentele. Nu prea m-am pregătit, dar cred că o să mă descurc. Cred că Dumnezeu o să mă ajute, iar dacă nu, asta e”, spune studentul la Politehnică.

Diana, studentă la Facultatea de Limbi Străine, a venit la biserică în fiecare zi, timp de o săptămână. “Câteodată, vin şi duminica. Mă simt mai liniştită, mai calmă. Îi cer lui Dumnezeu să mă ajute să nu am emoţii la examenele orale, să depăşesc momentele grele şi să mă gândesc la subiecte”, spune fata, bucuroasă că nu a picat până acum. Emanuela, care este studentă la Facultatea de Geografie, păşeşte cu capul plecat în biserică. A venit pentru prima oară, în urmă cu 2 ani, când a avut o criză de identitate. Acum, are un duhovnic şi caută să îşi ajute sufletul, pentru că “este foarte multă răutate şi nu ai în cine să te încrezi”. “Cred că se întâmplă să vin mai des în afara sesiunii. Nu zic «Doamne, ajută-mă la examene!», pentru că reuşita ţine mai mult de mine. Dacă sunt ajutată spiritual, am putere să rezolv şi altele”, mărturiseşte tânăra.

Biserica – instituţie de prestări servicii religioase

Părintele Vasile Gavrilă discută mult cu tinerii, care cer binecuvântare. “Sunt persoane care intră în biserică, ca într-o instituţie de prestări servicii religioase. Nu sunt mulţi, pentru că cei mai mulţi sunt indiferenţi, dar sunt, din păcate. Sunt cereri terestre, fără perspectivă duhovnicească, lucruri punctuale, care uneori sunt dăunătoare, pentru că vor să se împlinească un păcat. Sunt şi studenţi care la acatist pun doar numele, pentru că Dumnezeu ştie toate nevoile”, împărtăşeşte din experienţa sa, părintele. Dar acatistele se trimit şi prin e-mail. Preotul Vasile Gavrilă primeşte mesaje electronice de la cei plecaţi la studii în străinătate, pentru a fi pomeniţi la liturghie. “Sunt persoane care ştiu foarte bine ce vor, şi-au creionat cerinţele şi aşteptările”, adaugă părintele.

O mână de om, cu un rucsac în spate, intră în Biserica “Sfântul Grigorie Palama”, din campusul Politehnicii. Vine de la examen şi vrea să mulţumească pentru ajutorul primit. “Cât am fost elevă, nu călcam pe la biserică. M-a convins o prietenă să vin. Acum trec măcar o dată pe lună. M-am rugat, am primit ajutor, dar am şi învăţat”, spune Rodica, studentă la Facultatea de Energetică. Preotul paroh, Mihai Marian, vorbeşte frumos despre tineri, chiar şi despre cei care vin doar când au nevoie mai mare. “Este o infuzie ceva mai mare de studenţi, în perioada sesiunii. Se roagă pentru luminare, pentru subiecte mai puţin greoaie, punctează în acatistele de duminică ziua în care au examen. Nu au gânduri rele nici măcar faţă de profesorii care sunt mai exageraţi”, spune părintele Mihai. (R. N.)

Nesiguranţa îi aduce la Dumnezeu
“Studenţii apelează la divinitate pentru a avea baftă la examen, aşa cum apelează la Dumnezeu, când au pe cineva bolnav sau când joacă la loto. Am descoperit, mai ales la examenele de admitere, că elevii purtau iconiţe în buletin. Mi-e teamă ca aceşti tineri să nu facă parte din categoria religiozităţii de conjunctură, atunci când sunt la ananghie.” Marian Preda  (sociolog)