Loading ...
RSS studente
La ora 5 dimineaţa, Irina, studentă la Universitatea din Bucureşti, se întorcea de la o petrecere din cămin. Înainte de a se duce în cameră, să se culce, s-a oprit la toaleta din capătul culoarului. Nu era lumină, dar asta nu era o situaţie neobişnuită. “Ţin minte că becul nu mai funcţiona de câteva zile. Se întâmpla frecvent. Am fost atacată din spate, când ieşeam din cabina de la toaletă. Se ascunsese în cealaltă cabină. Au fost câteva clipe de coşmar. M-a lovit cu capul de pereţi, de mai multe ori, am avut urme pe faţă mult timp după aceea. Ştiu că eu l-am zgâriat. A fost, pur şi simplu, instinctul de autoapărare, nu îmi dădeam seama ce se întâmpla.
Mă ţinea să nu ies, dar, cum era beat, am reuşit să îl împing, l-am făcut să se dezechilibreze şi am ieşit afară, pe culoar, să strig după ajutor”, îşi aminteşe Irina întâmplarea prin care a trecut, cu câţiva ani în urmă.
Câţiva băieţi care locuiau pe culoar au auzit-o strigând după ajutor, au ieşit şi au baricadat uşa de la baie, ca să nu iasă cel care o bătuse, până la venirea poliţiei. Le era şi lor frica să intre. Culmea, cel care o atacase era şi el student. Deşi nu locuia în acel cămin, venea destul de des, la nişte prieteni. Era recunoscut drept scandalagiu. Poliţia a găsit, în baie, urme de spermă.
Agresorul a fost condamnat la un an şi jumătate de închisoare
A urmat un proces dificil, acuzaţia fiind de tentativă de viol. Dacă, pe moment, Irina nici nu a realizat bine ce se petrecea, frica a urmat după întâmplarea propriu-zisă. “Îmi era frică să merg pe stradă singură, mă uitam mereu în urmă, nu puteam să dorm singură sau cu lumina stinsă. Nu mă puteam apropia, fizic de prieteni, nici măcar de prietenul meu. Am fost foarte speriată, dar, cum nu îmi permiteam să stau în gazdă, am continuat să locuiesc în cămin, să merg la aceeaşi toaletă, unde lumina era, de multe ori, stricată.”
Personalul din cămin, cunoscuţii şi chiar familia au dezamăgit-o, prin atitudinea lor. A fost acuzată, făţiş, că distrugea viitorul respectivului băiat şi i s-a spus, în repetate rânduri, că nu are nimic de câştigat, dacă va continua procesul, pentru că agresorul va ieşi şi se va răzbuna. Familia nu vorbea despre asta, ar fi preferat să dea totul uitării. Irina, însă, nu a suportat gândul de a se lăsa bătută, aşa că a continuat procesul.
“Colegii care au ieşit, în noaptea aceea, pe hol, să mă apere, nu au vrut să depună mărturie”, îşi aminteşte tânăra. Chiar şi aşa, agresorul a fost condamnat la un an şi jumătate. Nici asta, însă, nu a reuşit să o liniştească.
“Mi se părea că toată lumea mă cunoaşte, că se uită la mine”. Şi-a revenit în timp. Şi-a luat spray paralizant, de teamă că situaţia s-ar putea, în orice moment, repeta. Problemele căminului au rămas, chiar şi în urma acestui caz, aceleaşi. Culoarele se „scăldau“, de multe ori, în beznă, toaletele la fel şi nimeni nu îi controla pe cei care intrau în cămin. Situaţii pe care le găsim, şi astăzi, în toate căminele studenţeşti.
» Comenteaza articolul
