Loading ...
RSS studente
Jocul pe calculator este, poate, cel mai popular hobby printre tineri. Deşi, în unele cazuri, poate dezvolta adevărate obsesii în rândul elevilor şi studenţilor, jocul on-line rămâne pentru unii tineri doar un mod plăcut de a-şi petrece o parte a timpului liber. Răzvan este student în anul III la Facultatea de Automatică şi Calculatoare şi este fascinat de unul dintre cele mai populare jocuri de strategie, StarCraft: „Am început să joc în liceu. Evident, atunci eram foarte slab şi pierdeam majoritatea meciurilor, dar am învăţat şi am devenit din ce în ce mai bun. Jucam câte trei ore pe zi, ceea ce înseamnă cam 5-6 meciuri.
De atunci, cred că am jucat cam de 7000 de ori doar CounterStrike. Îmi place acest joc, pentru că ai nevoie de aptitudini şi de o intuiţie foarte bună”. Deşi, la o primă privire, aruncată pe ecranul calculatorului, unde se războiesc omuleţi şi creaturi ciudate, nu ai înţelege mare lucru, pentru cunoscători, totul e floare la ureche. Aparent, tot ce ai de făcut este să te înregistrezi cu un nume de utilizator şi o parolă, la un server şi să îţi alegi un adversar cu care vrei să-ţi încerci puterile.
Apoi, totul se face din butonarea, într-un ritm aproape dement, a tastaturii şi a mouse-ului, prin intermediul cărora îţi construieşti colonii pe planete virtuale şi te lupţi cu rase extraterestre, simulate electronic: „Aproape fiecare ţară are propriul server, prin intermediul căruia se desfăşoară diverse campionate. După ce te loghezi, poţi să joci împotriva celorlalţi participanţi. În timp, ajungi să îi cunoşti foarte bine pe fiecare dintre adversari, ştii cam ce strategii abordează şi dacă e bine sau nu să rişti. Fiind un joc de strategie, inteligenţa joacă un rol important. Ideea e să joci împotriva unor adversari cât mai puternici”.
Sportul şi prietenii te ţin departe de dependenţă
Deşi se declară pasionat de cel mai cunoscut joc on-line de strategie, Răzvan e de părere că atât timp cât îţi menţii o viaţă socială activă, eşti în afara pericolului de a dezvolta o obsesie faţă de calculator: „Nu cred că am fost vreodată aproape de a deveni dependent de jocurile on-line. Probabil că m-a ajutat şi sportul. În timpul liceului, am jucat tenis de câmp şi tenis de masă. În plus, ieşeam cu prietenii şi nu m-am izolat niciodată de lume”.
Chiar dacă nu i-a cunoscut, personal, pe marea majoritate a adversarilor săi, uneori, spune Răzvan, mai poţi lega prietenii cu cei cu care te războieşti în lumea virtuală: „Am jucat cu oameni din orice parte a lumii, din ţară, dar şi din Canada sau Peru. Îi contactam pe forum şi apoi jucam. Cu cei din Bucureşti mă şi întâlnesc uneori şi mai discutăm despre diferite strategii”. Iar conversaţiile pot dura ceva vreme, întrucât posibilităţile construirii strategiilor sunt aproape infinite.
SURSA: Ziarul Gandul
» Comenteaza articolul
