bogdan.daradan octombrie 31, 2012

Bianca Dobrescu este redactor în cadrul publicaţiei Academic Link şi cheia din spatele blogurilor personale http://zambind.blogspot.com  şi http://biancadobrescu.wordpress.com.  Născută toamna, s-a lăsat de mică vrăjită de puterea cuvintelor şi culoarea lor aşa cum frunzele de copaci pastelează dealurile şi străzile când se strâng în covoare…De ce ne întâlnim cu Bianca aici? Pentru că Bianca este unul dintre oamenii cheie din spatele concursului de Creaţie ,,Incubatorul de Condeie 3″…Dar să lăsăm rândurile să curgă de la sine…

Reporter: Bianca, vorbeşte puţin despre tine, dar aşa…la modul poetic şi colorat…

Bianca: Despre mine? Ha. Dacă e ceva la care să nu mă pricep, asta e. Să vorbesc despre mine. Om (sau cel puțin în proces de umanizare), purtător de gleznă (implicit -e-) şi mândru de asta. Ce-mi place să fac? Scriu, citesc, ies în lume – capăt experiență -, învăț să socializez în fiecare zi și rolul de optimistă eşuează de fiecare dată. Cânt sub duş şi pereții gem – poate ca nu-s satisfăcuți. Mama m-a încurajat acum ceva timp când își amintea de primul meu repertoriu: – Bianca, nu credeam că există copii fără ureche muzicală până nu te-au pus să cânți la prima serbare:) Studii? Anul doi la Facultatea de Filosofie. Competiții? Eh, mai iau un premiu pe ici pe colo, mai crește puțin egoul apoi cădere bruscă.

Reporter: Ştiu ca la 20 de ani esti una dintre membrele juriului din cadrul concursului IDC 2012. Cum ai ajuns sa ai un astfel de rol cu o asemenea responsabilitate?

Bianca: Simplu. Am scris, am dat lecții de auto-apărare scrierilor și le-am arătat lumii. Se pare că-s discipol bun.

Reporter: Cum alegi, cum selectezi, cum jurizezi o poezie in conditiile in care a scrie nu e un act reglementat precis…

Bianca: Cum aleg ce e ok și ce nu? Ei bine… am zis-o și o mai zic: sunt devoratoare înrăită de poezie și vreau să citesc ceva al dracului de bun care să miște totul în mine. Si vreau asta de la scriitorii zilelor noastre și nu de la morții pe care-i pomenesc la fiecare pas. Dacă poezia mi-a trezit: dezgust, compansiune, m-a pus pe gânduri și tot așa – eh, aia e poezie și merită evidențiată. Dar degeaba mă mișcă nițel dacă nu-i scrisă bine. Am o problemă cu repetițiile & rimele involuntare. Dacă găsesc într-un ceva ce se vrea a fi poem de trei ori „eu” în minim șase versuri, nu pot să continui.

Reporter: Ce te cucereste prima oara la un text, la o poezie?

Bianca: Ce? Nu titlul. Mi se pare greu să dai un titlu bun, d-aia nici măcar nu încerc să pun titluri. Mijlocul, esența – astea cred că nu doar pe mine mă invită la răsfăț.

Reporter: Cum vezi tanara generatie de scriitori, de poeti, de dramaturgi. Cum te raportezi la ea?

Bianca: Cum o văd? Cu greu, din depărtare. (de aici și hipermetropia care se ține scai de mine). Găsesc tineri care scriu bine, dau pe afară de talent dar nu sunt susținuți suficient, nu sunt promovați … își aruncă poemele pe bloguri ratându-și dreptul de autor. Asta-mi place la IDC – cum prinde tinerii talentați cum îi încurajează. De asta e nevoie în zilele noastre.

Reporter: Un mesaj pentru tinerii care nu intraznesc sa scrie…

Bianca: M-ai închis la asta:) Ce să le zic? Dacă vor să scrie, înainte de toate să citească suficient, să nu uite că-i nevoie în prim rând ca ei sa fie buni cititori. Și dacă îi va lovi blestemul ăsta al scrisului (Cum te prinde nu te lasă)  să profite de pe urma lui cum și cât pot.

Interviu realizat de Bogdan Dărădan