Nelămurită de numărul mare de oameni, ce invadase culoarul, s-a uitat îndelung la ei, mirată. Primul colind a scos la uşile holului lung, zeci de capete de studenţi. În pijamale şi papuci de casă, cu prosoapele înfăşurate turceşte pe părul ud sau cu bucăţica trimisă de-acasă într-o mână, studenţii s-au adunat ciorchine la uşi. Oare ce o fi? Ce-i cu atâta zarvă? Colindători! Studentele, imediat ce-i vedeau pe copii drăgălaşi cu trăistuţele atârnate de gât, cântând pentru a vesti apropierea sărbătorilor, fugeau repede în camere pentru a căuta, în portofele, răsplata pentru colindători.

„Mai am puţin şi plâng”

„Mi se pare foarte frumos. Este mişcător, dar nu toţi tinerii au acea sensibilitate din copilărie pentru a înţelege. Şi eu fac parte dintr-un cor. E frumos că se mai gândeşte cineva să le mai înveselească zilele studenţilor. Mai am puţin şi plâng! Bravo lor! Felicitări!”, ne-a spus Raluca Gabor, studentă în anul întâi, la medicină veterinară. Virgil, student la a doua facultate, cunoaşte tradiţia.

„În fiecare an, vin! De fiecare dată reuşesc să strângă un număr mare de colindători. E foarte frumos din partea lor să ne facă un astfel de cadou!”, ne-a spus studentul solid, care i-a ascultat pe colindători până s-au îndepărtat. Pe al doilea culoar, o studentă, „îmbrăcată” doar într-un prosop, tocmai ieşea de la baie. Un pic ruşinată, a trecut glonţ printre colindători şi s-a grăbit să intre în cameră. Riscurile meseriei de colindător nocturn!

Peste tot pe unde a fost, echipa mixtă de colindători a fost primită cu bunăvoie. Două dintre colindate, au devenit colindătoare, alăturându-se grupului. . La sfârşit, câţiva dintre colindători au mers la parohie şi au fost aşteptaţi de părintele Claudiu cu vin fiert, o desfătare pentru gâturile lor obosite. Banii vor fi folosiţi pentru cadourile date enoriaşilor, de sărbători şi pentru excursia la care vor parti cipa studenţii, care vin la biserică.

„Unii s-au obişnuit şi se aşteaptă să venim, alţii se bucură şi mai sunt unii băieţi, care sunt mai agresivi. În faţa noastră nu spun nimic, dar după ce trecem încep să se manifeste” Victor (preot)

Nelămurită de numărul mare de oameni, ce invadase culoarul, s-a uitat îndelung la ei, mirată. Primul colind a scos la uşile holului lung, zeci de capete de studenţi. În pijamale şi papuci de casă, cu prosoapele înfăşurate turceşte pe părul ud sau cu bucăţica trimisă de-acasă într-o mână, studenţii s-au adunat ciorchine la uşi. Oare ce o fi? Ce-i cu atâta zarvă? Colindători! Studentele, imediat ce-i vedeau pe copii drăgălaşi cu trăistuţele atârnate de gât, cântând pentru a vesti apropierea sărbătorilor, fugeau repede în camere pentru a căuta, în portofele, răsplata pentru colindători.

„Mai am puţin şi plâng”

„Mi se pare foarte frumos. Este mişcător, dar nu toţi tinerii au acea sensibilitate din copilărie pentru a înţelege. Şi eu fac parte dintr-un cor. E frumos că se mai gândeşte cineva să le mai înveselească zilele studenţilor. Mai am puţin şi plâng! Bravo lor! Felicitări!”, ne-a spus Raluca Gabor, studentă în anul întâi, la medicină veterinară. Virgil, student la a doua facultate, cunoaşte tradiţia.

„În fiecare an, vin! De fiecare dată reuşesc să strângă un număr mare de colindători. E foarte frumos din partea lor să ne facă un astfel de cadou!”, ne-a spus studentul solid, care i-a ascultat pe colindători până s-au îndepărtat. Pe al doilea culoar, o studentă, „îmbrăcată” doar într-un prosop, tocmai ieşea de la baie. Un pic ruşinată, a trecut glonţ printre colindători şi s-a grăbit să intre în cameră. Riscurile meseriei de colindător nocturn!

Peste tot pe unde a fost, echipa mixtă de colindători a fost primită cu bunăvoie. Două dintre colindate, au devenit colindătoare, alăturându-se grupului. . La sfârşit, câţiva dintre colindători au mers la parohie şi au fost aşteptaţi de părintele Claudiu cu vin fiert, o desfătare pentru gâturile lor obosite. Banii vor fi folosiţi pentru cadourile date enoriaşilor, de sărbători şi pentru excursia la care vor parti cipa studenţii, care vin la biserică.

„Unii s-au obişnuit şi se aşteaptă să venim, alţii se bucură şi mai sunt unii băieţi, care sunt mai agresivi. În faţa noastră nu spun nimic, dar după ce trecem încep să se manifeste” Victor (preot)

SURSA: Ziarul Gandul