Premiat cu aur la Salonul de Inventică din această toamnă, Eros-Alexandru Patroi este unul dintre puţinii tineri cercetători români, care nu au ales ca destinaţie Occidentul. Angajat al Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Inginerie Electrică –Cercetări Avansate (ICPE-CA), Alexandru a trudit un an şi jumătate la proiectul „Generator de câmp magnetic gravitaţional şi omo­gen”, medaliat la Inventika 2007.

„Aparatul e format din 2 cilindri cu magneţi per­ma­nenţi, unde se folosesc pământuri rare (elemente foarte scumpe, precum Neodim, Samariu sau Disprosiu). Practic, invenţia reduce ca volum apa­ra­tul producător de câmp magne­tic, menţinând constantă intensitatea câmpului. Poate fi luat în spaţiu, pe navete, unde e nevoie de economisirea fiecărui metru pătrat. Tehnologia exista, dar omogenitatea nu era foarte bună. Ideea a venit în urma unui parteneriat cu un institut din Italia. Cei de acolo ştiau că producem astfel de generatori, dar voiau o constanţă mult mai bună în valoarea câmpului. Ideea, în mare parte, aparţine directorului ICPE, Wilhelm Kappel. Eu, împreună cu un coleg, am făcut schemele, structura şi simulările şi testarea”.

După ce a absolvit Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii din Bucureşti, Alexandru a intrat la ICPE-CA, urmând, simultan, două masterate, la zi (”Fizică electronică” la UB şi „Magnetism tehnic şi aplicat” la Politehnica din Bucureşti). În prezent doctorand, tânărul de 29 de ani spune că trezitul de dimineaţă rezolvă multe probleme: „Era obositor, dar eu sunt un tip matinal. Veneam la institut pe la 6 jumătate şi pe la 14.00-15.00 plecam la masterate. La institut, mai mult plimbam hârtii şi făceam traduceri. Din păcate, asta faci la început”.

Bani mai mulţi, dar birocraţie infernală

Deşi crede că lucrurile se schibă prea lent, Alexandru este optimist: „Când m-am angajaz eu, în 2001, era foarte greu. Aparatura era veche şi aveam un singur calculator conectat la internet, în tot institutul. Acum, situaţia e total schimbată. În biroul meu am aparatură de vreo 3 miliarde de lei, din care un miliard jumate numai anul ăsta”.

Mentalitatea, crede Alexandru, se schimbă odată cu studierea în vestul Europei: „Am plecat în Italia 3 luni, cu o bursă, la Institutul Galileo Feraris din Torino, unde am învăţat meserie. Făceam doar lucruri practice, laborator şi măsurători. Mi-au propus să fac doctoratul acolo şi am găsit o cotutelă între Politehnică şi Institutul din Torino. Am rămas aici cu studiile, examenele şi referatele şi acolo cu partea practică, pe care o fac cam patru luni pe an. Am preferat această variantă pentru că am familia în România”.

Prăpastia dintre modul în care se cercetează în Occident şi sistemul românesc se reflectă cel mai bine, spune Alexandru, în mentalitatea cercetătorilor: „În Vest, sunt reguli stricte şi formulare clare. În România ai foarte multe hârtii de completat. Partea economică o facem tot noi, facem facturile, referatele şi mergem după produse. Aduni facturi şi pontaje, formularele repetă acelaşi lucru, dar în alte tabele. În Occident, în ultimul an de studiu la o facultate tehnică eşti obligat să faci practică timp de trei luni, la un institut, în specializarea ta şi în acest timp îţi faci şi lucrarea de diplomă. Acolo ai acces la toată documentaţia şi toată lumea e amabilă. Chiar dacă întrebi o prostie, ţi se explică, pe înţelesul tău. La noi sunt probleme, vin de la persoanele în vârstă, care nu vor să renunţe la sistemele greoaie. Mentalitatea e: nu îţi spun, că îmi furi ideile, te vei descurca şi îmi vei lua locul. Problema e că şi tinerii încep să preia din obiceiurile celor în vârstă şi merg pe ideea «De ce să mă cert cu şeful, mai bine tac din gură şi salariul merge». Iar asta e grav. Noi ar trebui să îi schimbăm pe ei, şi nu invers”.

„La noi sunt probleme, vin de la persoanele în vârstă, care nu vor să renunţe la sistemele greoaie. Mentalitatea e: nu îţi spun, că îmi furi ideile, te vei descurca şi îmi  vei lua locul.

SURSA: Ziarul Gandul